Proctologie

Fistula perianală

Fistula perianală este un conduct între lumenul canalului anal și tegumentul perianal (cel mai frecvent în perineul anterior sau posterior și mai rar lateroanal).

Apare cel mai frecvent în urma inflamațiilor anale neglijate (criptite, abces perianal sau flegmon perianal fistulizate spontan, cu evoluție cronică, trenantă). Pot apărea și în urma fisurii anale cronice vindecate vicios.

Ele au o fază acută, mai zgomotasă, cu exteriorizarea de puroi în cantitate mai mare prin orificiul extern, o fază intermediară, cu regresiunea fenomenului acut inflamator, cu apariția leziunilor cronice, stabilizate și faza cronică, de relativă acalmie, care din când în când se poate acutiza, cu exteriorizarea de puroi prin orificiul extern, inflamație locală, durere etc. Tratamentul chirurgical este recomandat după 5-6 luni de la faza acută, necesar pentru maturizarea fistulei și pentru succesul terapuetic.

Fistulele apar cele mai frecvent în urma abceselor sau flegmoanelor anale neglijate și netratate chirurgical prin fistulizarea spontană a lor prin drenajul insuficient, prin persistența fuzeelor de expansiune, formarea țesutului cicatriceal, persistența factorului infecțios, comunicarea cu lumenul canalului anal de unde se alimentează permanent cu microbi. Tratarea incorectă a unor supurații anale sau perianale reprezintă o altă cauză de apariție a fistulei prin incizii prea mici, nerecunoșterea și netratarea fisurilor, sutura inciziilor, tratamentul chirurgical aplicat prea târziu.

Fistulele pot fi simple sau complexe. Fistula simplă are un traiect care comunică cu un singur orificiu (fistulă oarbă) sau prin două orificii (fistulă completă). Fistula complexă  are mai multe traiecte fistuloase care se deschid perianal sau endoanal prin mai multe orificii. Ele apar mai frecvent în bolile inflamatorii colo-rectale.

În funcție de raportul fistulei cu sfincterul anal pot fi subcutanate, transfincteriene inferioare, transfincteriene externe. Traiectele fistuloase pot fi multiple, cu prelungiri în peretele rectal, în spațiul pelvirectal superior, în mușchiul ridicător anal sau în potcoavă (ca o complicație). Fistula în potcoavă poate fi sfincteriană sau extrasfincteriană și are origine comună la nivelul comisurii anale posterioare. Fistula oarbă mai este denumită și „în deget de mănușă‟ și are un  traiect care se poate deschide în lumenul anal sau în pielea perianală; poate fi sfincteriană sau extrasfincteriană.

Bolnavul cu fistulă perianală este îngrijorat de o scurgere purulentă perianală. Prin orificiul extern al fistulei se exteriorizează puroi, gaze sau chiar materii fecale. El este localizat perianal în vărful unei mici umflături care prin compresiune permite eliminarea ueni picături de puroi. Uneori fistula perianală se poate exterioriza prin mai multe orificii. Explorarea traiectului fistulei se face cu multă grijă, cu stiletul butonat și cu un deget în anus pentru a se putea preciza poziția fistulei față de sfincterul anal. Orificiul intern al fistulei este situat de cele mai multe ori la nivelul ueni cripte, a unei fisuri anale, dar uneori este greu de observat.

Tratamentul fistulei anale este chirurgical, iar momentul intervenției va fi după 5-6 luni de la ultimul episod acut, în perioada de stabilitate a fistulei. În funcție de tipul fistulei se stabilește modalitatea chirurgicală adecvată:

  • Fistulectomia
  • Fistulotomia cu radiofrecvență cu sau fără sfincterotomie
  • Operații combinate și seriate.

Este important de știut că la orice afecțiune anală sau perianală apărută pacientul trebuie să se prezinte la consult și tratament adecvat, condus de un medic chirurg proctologc cu experiență.

Dr. Dănuț Andronesi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.