Fisura anala este o ulcerație ovalară sau triunghiulară localizată în cele mai multe cazuri la nivelul comisurii anale posterioare dar și la nivelul celei anterioare și cu alte localizări (laterale).
Ea se manifestă prin dureri anale la defecație și după defecație asociate cu contractura mușchiului sfincter anal intern. Se întâlnește mai frecvent la femei și mai rar la copii. Fisura anală se asociază frecvent cu hemoroizii, a căror evoluție o influențează negativ.
Apare în urma unui scaun tare (constipație) sau a mai multor scaune moi, diareice, sau ceva ce forțează anusul (contact sexual anal, corpi străini introduși în anus). Are a o formă ovalară sau triunghiulară cu baza la exterior unde se poate găsi o marișcă hemeroidală, iar vârful spre canalul anal unde se poate găsi o papilă hipertrofică inflamată.
Fisura anală poate fi acută sau cronică. Fisura anală acută este cea apărută recent, cu simptomatologie zgomotoasă, dureri importante după scaun, hipertonie sfincteriană importantă, apare frica de a avea scaun datorită durerilor. Fisura anală cronică reprezintă cronicizarea unei fisuri anale acute, are simptomatologie mai redusă, mai puțin zgomotoasă, asociind o secreție purulentă ce lasă urme pe lenjerie, de multe ori asociată cu o mică fistulă submucoasă mascată de un pliu de mucoasă sau de un hemoroid. De multe ori în fundul fisurii se pot observa fibre musculare longitudinale în cele superficiale sau fibre musculare orientate transversal în cele profunde. La nivelul fisurii anale avem senzori dureroși denudați care transmit semnale dureroase la nivelul creierului de unde ca modalitate de apărare „comandă‟ hipertonia sfincteriană.
Fisura anală poate fi simplă, cu localizare superficială, mai mică în dimensiuni și fisura anală complicată (profundă), cu marginile ulcerației anfractuase.
Durerea este simptomul principal, care începe în timpul defecației ca o senzație de sfâșiere, de arsură, urmează o perioadă de acalmie variabilă, apoi durerea reapare cu intensitate crescută, deseori paroxistică, ce durează 15-60 minute. Nu totdeauna există o corespondență între intensitatea durerii și gravitatea fisurii anale. Abuzul de condimente iuți poate exacerba simptomele dureroase. Durerea poate fi confundată cu durerile din abcesul anal, cancerul anal, leziunea sifilitică localizată anal, nevralgia ano-rectală etc.
Durerea se asociază cu hipertonie sfincteriană importantă și se poate însoți de prezența sângelui la suprafața scaunului în momentul defecației sau/și pe hârtia igenică. În fisura anală cronică pacientul poate acuza prurit (mâncărimi) anale.
Diagnosticul de fisură anală se pune pe simptomatologie și examenul local anal minuțios unde se obiectivează leziunea.
Este important de știut că fisurile anale corect tratate se vindecă, dar nu putem preveni medicamentos recidiva lor. Prevenirea apariției fisurii anale se face prin reglarea scaunului (constipație, diaree), o alimentație sănătoasă bogată în fibre alimentare cu evitarea condimentelor și a sedentarismului.
Tratamentul trebuie bine condus de medicii chirurgi proctologi în funcție de gravitate:
- Tratament simptomatic- antialgic
- Tratament topic (local) cu unguente ce combat hipertonia sfincteriană
- Dilatație anală
- Injecții cu toxină botulinică
- Cauterizarea fisurii anale
- Electrofulgurații cu radiofrecvență
- Excizia fisurii anale și a leziunilor asociate
- Sfincterotomie internă
- În cazul asocierii hemoroizilor, tratamentul lor este esențial.
Diagnosticarea și conducerea tratamentului fisurii anale trebuie făcută de medicii chirurgi proctologi cu experiență pentru evitarea apariției complicațiilor și o vindecare eficientă și rapidă.
Dr. Dănuț Andronesi